În 1930, la fondarea Gildei Barabás Miklós, Jenő Szentimrei însuma astfel intențiile artiștilor transilvăneni: „De a da ceva transilvănean, european, și totodată contemporan, încercarea de a ajunge, hrănindu-ne din rădăcini Transilvănene, la cel mai modern nivel european”. În istoria artelor plastice transilvănene a apărut în mod repetat, sub semnul identității culturale, necesitatea unei colecții de artă transilvănene și nevoia socială pentru o instituție care să impulsioneze aceste creații. Crearea Centrului de Artă din Transilvania – sau Muzeul de Artă din Transilvania, după cum l-am numit mai devreme – a fost, aproape imediat după schimbarea regimului, unul dintre cele mai prețioase obiective ale vieții artistice autohtone.

Centrul de Artă din Transilvana consideră ca principalul său scop formarea, într-un timp relativ scurt, a unei imagini reale, convertibile, relevante și pe plan inter-cultural a artelor plastice transilvănene, atât pentru sine, cât și pentru mediul înconjurător. În acest sens, are ca obiectiv colecționarea, procesarea și prezentarea amintirilor materiale ale artelor plastice transilvănene de după 1920, asumându-și, în același timp, și prezervarea moștenirii spirituale a artiștilor creatori, salvând arta acestora și generațiilor viitoare.