Expoziția pictorului Albert Nagy - Centrul De Artă din Transilvani - 2020Centrul De Artă din Transilvania are plăcerea de a vă invita la expoziția pictorului Albert Nagy care va avea loc vineri, 17 iulie 2020, începând cu ora 18, la Centru de Artă din Transilvania (Sfântu Gheorghe, str. Oltului nr. 2, parter și etajul III.)

Vernisajul va avea loc în curtea din spatele clădirii.

Oaspeții vor fi salutați de Zoltán Vécsi Nagy, conducătorul Centrului de Artă din Transilvania.
Expoziția va fi deschisă de istoricul de artă József Gazda.
Expoziția este deschisă în perioada 18 iulie 2020 – 21 august 2020, de marți până vineri, între orele 10 - 17, sâmbătă între orele 10 -18.

Tur virtual al expoziției Nagy Albert în Centrul de Artă din Transilvania


Albert NAGY, pictor, sculptor
Turda, 5 octombrie 1902. – Cluj Napoca, 25 februarie 1970.

În 1921 este absolvent al Colegiului Unitarian din Cluj. Profesorul său de desen a fost unchiul său, Gyula Nagy (studentul lui Bertalan Székely). Mai întâi s-a înscris la Facultatea de Inginerie din Budapesta, iar după o jumătate de an, în 1922 a fost admis la școala liberă a lui István Réti, Béla Iványi Grünwald și Jenő Feiksz și a frecventat în paralel cursul seral al Colegiului de Arte Aplicate, avându-l ca profesor pe Ferenc Márton. Între 1922-25 a fost student al Academiei Maghiare de Arte Plastice. Timp de o jumătate de an învață pictura cu István Bosznay, apoi din 1923 îi devine maestru Gyula Rudnay. Învață acuarela cu Aladár Edvi Illés și sculptura cu Alajos Stróbl. Printre colegii săi de an îi putem găsi pe Gyula Hincz, Vladimir Szabó și Alfréd Abay. Pentru că devine orfan foarte devreme, este sprijinit de Hankinson, un preot unitarian englez care trăiește la Budapesta. Trăiește o viață intelectuală intensă la Budapesta. Ascultă, printre altele, prelegerile lui Dezső Szabó. Între 1926 și 1937 a studiat și a lucrat în Italia unde a trăit mai ales din lucrări sculpturale ocazionale. În 1930 își găsește un patron în persoana agentului de bursă dr. Paolillo. În 1934 expune la Palazzo Doria din Roma. S-a stabilit la Budapesta în 1937. În 1940 a fost chemat la serviciul de muncă pentru construcția drumurilor. După o lună, este internat la spital. În 1941 s-a mutat din nou la Cluj, unde fratele său Ernő Nagy i-a asigurat o casă și un loc unde să creeze. Din 1946, devine suplinitorul profesorului de desen István Tóth la Colegiul Unitarian. Între 1948 și 1957, corifeii politicii de artă oficială îl clasifică drept „artist formalist”, iar tablourile sale sunt refuzate la expoziții. Pentru atenuarea situației lor financiare precare, realizează jucării pentru copii. Din 1953, a primit o pensie de invaliditate și, din 1962, o pensie regulară de la Fondul Plastic. În 1955 este internat la clinica de psihiatrie din Târgu Mureș. Se duce să se odihnească la Cristuriu Secuiesc. Din 1957, arta lui începe să fie recunoscută. În 1963, statul a cumpărat mai multe lucrări dintr-o expoziție individuală la București.

Este cel mai însemnat creator al erei realismului socialist, care prezintă valori autentice, atât în ceea ce privește stilul său, cât și în comportamentul său onest, fidel și uman. Prin opera sa de viață, el dovedește că și în aspra realitate est-europeană, chiar și în timpul opresiunii culturale omogenizante, se poate conferi validitate mesajelor umane actuale și culorilor specific ungurești transilvănene. Un pictor cu o personalitate originală, limbajul său, care ne amintește și de pictura naivă, scara cromatică care în mare parte constă din culori crude, neamestecate folosite direct din tuburi și lumea sa de motive puritane care evocă valori picturale clasice europene, este încărcată de raportări și înțelesuri profunde, fiind dedublate de o colocvialitate și civism actualizat, caracteristic secolului XX. A fost, pe de o parte cea mai controversată personalitate a scenei artei maghiare transilvănene care încerca să se descătușeze din constrângerea așteptărilor realismului socialist al anilor șaizeci, pe de altă parte, a fost modelul cel mai larg acceptat al generației de atunci.

Premii:
1964: Ordinul Medalia Meritul Muncii, gradul II ; vizită de studiu în Uniunea Sovietică cu sprijinul Uniunii Artiștilor Plastici din România; 1967: Ordinul Meritul Cultural, gradul II.

Expoziții individuale (selecție):
1934: Palazzo Doria, Roma; 1963: Galeria Orizont, București,; 1968: Muzeul de Artă, Cluj Napoca, Târgu Mureș, Odorheiu Secuiesc, Miercurea Ciuc; 1969: Oradea; 1975: Galeria Korunk, Cluj Napoca (expoziție comemorativă, catalog); 1988: o parte din moștenirea sa a fost plasată la Episcopia Unitariană din Cluj, unde poate fi vizitată în cadrul unei expoziții permanente, Episcopia Unitariană, Cluj Napoca

Expoziții de grup (selecție):
1932: Expoziția maghiară de la Roma, Roma; 1945: Cluj Napoca; 1947: Arta modernă românească, Budapesta; 1947: Salonul de artă plastică transilvăneană, Cluj Napoca; 1959: Expoziția de raion, Cluj Napoca; 1966: Artiști plastici din România, Peking; 1967: Moscova

Bibliografie
József GAZDA - Nagy Albert (editura Kriterion, București, 1982); Lajos KÁNTOR - Fehér volt a világ (editura Kriterion, București-Cluj Napoca, 1997)

Centrul de Artă din Transilvania

Str. Oltului nr. 2., Sfântu Gheorghe
Str. 1 decembrie 1918. nr. 2., Sfântu Gheorghe
Jud. Covasna, România

+40 751 438 806
emuksepsi@gmail.com

Program:

Marți-Vineri: între orele 10-17
Sâmbătă: între orele 10-18

Megvalósult a Bethlen Gábor Alap Zrt. támogatásával.

© 2020 – Centrul de Artă din Transilvania

Webdesign, mantenață site: Digital Studio