Perioada de vizitare: 19 aprilie – 6 iulie 2024 (Centrul de Artă din Transilvania)
18 august – 8 septembrie 2024 (Muzeul de Artă Cluj-Napoca)
Curatori: Beáta Bordás PhD și Ágota Portik Blénessy PhD
Vernisaj: Vernisajul expoziției din Sfântu Gheorghe a avut loc în data de 19 aprilie 2024, începând de la ora 18, în spațiul expozițional de la parter al Centrului de Artă din Transilvania. Au luat cuvântul: istoricul de artă Zoltán Banner și Beáta Bordás PhD, coordonatoarea Centrului de Artă din Transilvania. Expoziția organizată la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca cu ocazia Zilelor Culturale Maghiare din Cluj a fost deschisă oficial în data de 18 august 2024, de la ora 18, de către Lucian Nastasă-Kovács, managerul Muzeului de Artă din Cluj-Napoca și curatorii expoziției: Beáta Bordás, istoric de artă și Ágota Portik Blénessy, istoric de artă, muzeograf.
Expoziția organizată la Centrul de Artă din Transilvania este prima care prezintă publicului din Transilvania aceste două opere de excepție, etalând mai mult de o sută de creații ale cuplului clujean emblematic de artiști ai anilor 1960–1970. În această expoziție cu două etaje, am încercat să prezentăm ambele opere cât mai pe deplin posibil, să arătăm perioadele lor și să prezentăm principalele lucrări ale celor doi artiști din fiecare dintre aceste perioade. În același timp, am căutat și dialogul între lucrările cuplului de artiști. Sperăm că, această expoziție retrospectivă și albumul – care incluzând prefețe de trei autori (Zoltán Banner, dr. Ádám Kovács și dr. Beáta Bordás) depășește cadrul obișnuit al cataloagelor expozițiilor noastre anterioare – vor fi o modalitate demnă de a păstra și de a readuce în actualitate opera celor doi artiști, Ilona T. Szűcs și László Tóth.
Ilona T. SZŰCS (Mediaș, 1930 – München, 1990)
A studiat la Liceul Vocațional de Artă din Târgu Mureș, sub îndrumarea lui András Bordi și István Barabás. În 1951 a început studiile de pictură la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, iar între 1952 și 1957 a fost studentă la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj, unde a fost îndrumată de Gábor Miklóssy, Béla Abodi Nagy și Teodor Harșia. În 1955 s-a căsătorit cu colegul ei de facultate László Tóth, originar din Satu Mare, iar în 1960 s-a născut fiul lor, Tamás.
Din 1959 a expus în mod regulat la expozițiile anuale de artă regionale și județene din Cluj. Începând din 1965, a împărțit un atelier cu soțul său, László Tóth și cu graficianul Gusztáv Cseh în cartierul Grigorescu (atelierele de pe strada Vlahuță), unde a ținut și cursuri de pregătire pentru admiterea la facultate. Lucrările ei au fost incluse în expozițiile artiștilor români de la Titograd (1968) și Torino (1969). În 1971–72, împreună cu soțul ei, a creat un mozaic de sticlă de mari dimensiuni în casa de scări a Studioului Radio din Cluj. În 1975 a prezentat 18 tablouri la expoziția personală deschisă la Galeria Korunk din Cluj-Napoca, iar cea de-a doua expoziție personală (împreună cu soțul ei) a avut loc la Szentendre, deja după moartea ei. În 1974, împreună cu soțul ei, a participat la Colonia Internațională a Artiștilor din Győr, iar în 1981 la tabăra de creație Prietenia de la Lăzarea. Din anii 1970 până la începutul anilor 1980 a fost creator de costume la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca, iar cele mai importante lucrări ale sale au apărut în următoarele piese de teatru: Dumitru Radu Popescu: Piticul din grădina de vară (1974), László Csiki: Casa bătrână (1978), László Lőrinczi: Iubitul (1982), Sándor Tomcsa: Operația (1983), Ernő Szép: Mirele (1983). Ilona T. Szűcs și soțul ei s-au stabilit la München în 1984, unde a realizat mai ales lucrări de artă decorativă înainte de moartea sa timpurie.
În anii 1960 a pictat mai multe peisaje urbane ale Clujului, cu forme geometrice precise, și a realizat și câteva portrete, dar a fost interesată mai ales de naturile statice compuse din obiectele ciudate și nepotrivite din atelierul său și din jurul acestuia, care îi însoțesc întreaga carieră. Aceste naturi statice intime, uneori depresive și metaforice, s-au inspirat din instrumentele suprarealismului și ale picturii metafizice.
Expoziții personale:
1975: Galeria Korunk, Cluj-Napoca • 1991: Galeria Aktív Art, Szentendre (postum, împreună cu soțul ei, László Tóth)
Premiu:
1979: Festivalul „Cântarea României”, ediția a II-a, premiul III la categoria design de costume
László TÓTH (Satu Mare, 1933 – Wertingen, 2009)
Între 1951 și 1957 a fost studentul secției de pictură a Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj. Printre profesorii săi s-au numărat: Tibor Kádár, Teodor Harșia, Béla Abodi Nagy, iar apoi Gábor Miklóssy. Încă în perioada studiilor sale universitare s-a căsătorit cu Ilona Szűcs, care i-a fost colegă de an.
După încheierea studiilor sale universitare și-a început cariera în calitate de colaborator extern regulat al revistei Utunk. În perioada 1957-1983 a realizat ilustrații la nuvelele și reportajele publicate în revistă. Tot în această perioadă, desenele sale au apărut și în alte reviste, cum ar fi Korunk, Napsugár, Igaz Szó etc., pe lângă care s-a ocupat și cu ilustrația de carte și designul de coperți de carte. O perioadă scurtă a fost profesor de gimnaziu. La mijlocul anilor 1960, împreună cu Ilona T. Szűcs și Gusztáv Cseh, au primit un atelier în cartierul Grigorescu din Cluj, unde el și soția sa țineau și cursuri de pregătire pentru examenul de admitere la facultate. În perioada 1965-1971 fusese scenograful Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, iar mai târziu crease multe decoruri remarcabile și în calitate de colaborator extern. Între 1965 și 1983 a realizat concepția scenografică a 25 piese de teatru, printre altele pentru A. Miller: După cădere, Ion Băieșu: Iertarea, Shakespeare: Poveste de iarnă, I. Madách: Tragedia omului, D. R. Popescu: Piticul din grădina de vară, András Sütő: O stea pe rug și László Csiki: Casa bătrână. Începând cu 1971 a devenit lector, iar apoi conferențiar al Institutului de Arte Plastice din Cluj, la secția de pictură monumentală, unde a predat desen, pictură, compoziție și diverse tehnici de pictură. În 1983 a fost numit decan, iar în 1984 a emigrat împreună cu soția sa la München. În 1986 a devenit pictor de decoruri al teatrului muzical Staatstheater am Gärtnerplatz din acest oraș. A început să lucreze iar ca grafician în 1992, fiind un artist plastic neafiliat până la moartea sa din 2009. În perioada 1959–1983 a expus aproape anual la expozițiile regionale și județene din Cluj, precum și la expoziții de stat din București. Prima sa expoziție individuală poate fi considerată expoziția în doi dedicată memoriei soției lui (Szentendre, 1991). Începând cu finele anilor 1990 a participat, în Germania, la câteva expoziții de grup.
Creațiile grafice și picturile sale vizionare îl aduc aproape de o modalitate de a vedea specifică suprarealismului, iar tehnicile sale de colaj și utilizarea materialelor noi l-au făcut un inovator în cadrul artei plastice maghiare din Ardeal. Pe lângă picturile de gen clujene, printre subiectele sale din anii 1970 se numără mama, soția și el însuși, precum și naturile moarte. O temă importantă a operei sale este seria Tratative, cu personajele sale care se descompun, dar și tablourile sale în tehnică mixtă despre decadența și transformarea corpului uman pictate într-un azil de bătrâni din Budapesta.
Expoziții individuale:
1991: Aktív Art Galéria, Szentendre (împreună cu soția sa, Ilona T. Szűcs) • 2002: Galerie Schröder, Augsburg; Casa Comunitară Evreiască „Bálint”, Budapesta • 2003: Galeria Korunk, Cluj-Napoca • 2004: Casa de Cultură „Pușkin”, Tatabánya
Expoziții memoriale:
2014, 2018: Galeria Quadro, Cluj-Napoca
Premii:
1968: Medalia Meritul Cultural, clasa I; Premiul Uniunii Artiștilor Plastici pentru scenografie • 1969: Concursul Național de Teatru, premiul I, București • Festivalul „Cântarea României”, ediția a II-a, București, premiul III pentru scenografie
Organizatori: Primăria Municipiului Sfântu Gheorghe, Asociația Centrul de Artă din Transilvania – la Cluj: Muzeul de Artă Cluj-Napoca și Asociația Clujul Comoară
Sponsori: Secretariatul de Stat pentru Politici Naţionale din cadrul Cancelariei Prim-Ministrului Ungariei, Fondul Gábor Bethlen, BitWise IHS Kft.
