HU 
RO 
EN 
Perioada de vizitare: 22 iulie – 5 septembrie 2025
Vernisaj: Expoziția a fost vernisată de Zsolt Németh, președintele Comisiei pentru Afaceri Externe a Parlamentului Ungariei, Sándor Tamás, președintele Consiliului Județean Covasna și dr. Beáta Bordás, coordonatoarea Centrului de Artă din Transilvania în data de 22 iulie 2025, începând cu ora 14. Au colaborat: Ágnes Emese Kristófi (soprană) și Botond Szőcs (pian).
Expoziția prezintă aproximativ cincizeci de picturi care ilustrează perioadele și tendințele în opera lui János Kristófi pe parcursul mai multor decenii. Selecția s-a axat pe subiectele principale ale artistului, adică peisajele urbane din Oradea și priveliștile din călătoriile sale în Ținutul Secuiesc și Ungaria, dar pe lângă acestea, au fost incluse și câteva lucrări timpurii care evocă lumea satului său natal, respectiv câteva scene de gen caracteristice.
János KRISTÓFI (Petreu, 1925 – Oradea, 2014)
János Kristófi s-a născut într-o familie de agricultori cu cinci copii, și talentul său versatil s-a evidențiat încă din copilărie. Și-a terminat studiile primare în satul natal, apoi și-a început studiile secundare la Liceul Gojdu din Oradea cu o bursă din partea Bisericii Romano-Catolice în 1937, iar a dat bacalaureatul la Cluj în 1946. Din 1946 până în 1949 a fost dascăl-cantor la Carastelec, iar în 1949 a fost admis la Institutul Maghiar de Artă din Cluj (care din anul următor a continuat să funcționeze sub numele de Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu”). Fiind student al lui Béla Abodi Nagy, Zoltán Kovács, Petre Abrudan și Sándor Mohy, s-a calificat ca profesor de desen în 1954.
După absolvirea facultății, s-a stabilit în Oradea. În 1956 s-a căsătorit cu Judit Hoványi, o talentată sculptoriță-ceramistă. Între 1957 și 1973, din căsătoria lor s-au născut zece copii. Din 1955 până la pensionarea sa din 1986, János Kristófi a fost profesor la Școala Populară de Arte din Oradea (în prezent Școala de Arte „Francisc Hubic”), învățând mai multe generații în dragostea pentru artă, și lansând multe discipoli în cariera artistică. Pictorul a trăit și a lucrat în Oradea până la moartea sa din 5 ianuarie 2014.
Din 1953 a participat la expoziții de grup, iar prima sa expoziție personală a fost organizată împreună cu soția sa la Oradea în 1958. După aceea a avut un număr considerabil de expoziții personale în România (mai ales la Oradea) și în străinătate (de repetate ori la Salonul de ceai al Hotelului Gellért din Budapesta). A participat la mai multe tabere de creație în România și Ungaria, iar picturile sale reflectă peisajele pe care le-a vizitat în viața sa.
Stilul artistului se leagă prin mai multe fire de aspirațiile post-băimărene și de impresionism. János Kristófi a fost un reprezentant al picturii naturaliste; tablourile sale combină culorile saturate de lumină cu o expresie naturalistă, dar individuală, a peisajului. Opera sa de viață, estimată la peste două mii de picturi, poate fi împărțită în două epoci, iar în cadrul acestora în cinci perioade (conform istoricului de artă Zoltán Banner), care se manifestau în creaţia sa atât în paralel, cât şi întrepătrunzându-se sau intersectându-se. Prima perioadă a primei sale epoci constă în reprezentarea peisajului și omului rural, mai ales a satului său natal, Petreu, iar aceste tablouri pictate în anii 1950-1960 sunt caracterizate de folosirea culorilor de pământ și importanța desenului. A doua perioadă a picturii sale se conturează încă din prima epocă: este vorba de tipul peisajului urban, având în centru, bineînţeles, oraşul Oradea; la sfârșitul anilor 1950 și începutul anilor 1960 s-a cristalizat acest stil romantic, dar totodată documentarist și fidel atmosferei istorice, cu care a surprins ulterior și locurile văzute în timpul călătoriilor sale mai târzii. A treia perioadă a picturii sale este marcată de tablourile cu tema universul atelierului şi al artei, iar începând de la cumpăna dintre anii optzeci și nouăzeci, s-a manifestat a patra perioadă a creației sale artistice, expresia artistică a anxietății, a așteptării, apoi a extazului, a sufletului care spionează viitorul. Tema sacrală, adică a cincea perioadă străbate întreaga sa operă, începând cu primul tablou al Sfintei Elisabeta din 1957.
Expoziții personale (selecție):
1958: Oradea (cu Judit Hoványi) • 1963: Salonta, Muzeul Memorial „Arany János” • 1969: Valea lui Mihai, Oradea • 1970: Petreu, Marghita • 1975: Oradea, Galeria Mică (cu Judit Hoványi); Cluj-Napoca, Galeria Korunk • 1976: Miercurea Ciuc, Galeria Mică; Oradea, Galeria Mică • 1977: Debrețin (cu Coriolan Hora); Oradea (cu Judit Hoványi) • 1978: Dobrești • 1979: Oradea, Galeria „Fáklya” • 1980: Oradea, Muzeul Țării Crișurilor; Iași, Galeria Cupola • 1981: Satu Mare, Galeria de Artă; Carei, Muzeul Orășean; Stockholm (cu Judit Hoványi și Enikő Kristófi) • 1983: Omagiu femeii – expoziție de familie, Oradea, Galeria Nouă • 1984: Iași • 1985: Oradea, Galeria Nouă • 1986: Marghita • 1987: Oradea, Galeria Nouă (expoziție de familie); Satu Mare, Galeria de Artă • 1989: Miskolc, Galeria Mini; Oradea, Galeria de Artă; Brașov, redacția ziarului „Brassói Lapok” (cu Enikő Kristófi) • 1990: Győr, Casa de Cultură „Bartók Béla” (expoziție de familie); Viena; Leiben (AU); Budapesta, Galeria Stefánia • 1991: Budapesta, Adalbertinum; Kerepestarcsa (HU) • 1992: St. Pölten (cu Judit Hoványi); Sopron (expoziție de familie); Oradea • 1993: Győr, Sopron și Oradea (cu Enikő Kristófi) • 1994: Gödöllő (expoziție de familie) • 1995: Oradea, Galeria Bazilicii romano-catolice; Oradea, Galeria Mare • 1996: Oradea, Galeria Mini a Fondului Plastic • 1997: Oradea, Muzeul Țării Crișurilor (retrospectivă); Szeged, Galeria G; Kiskunfélegyháza (HU), sala de vânătoare a Clubului Garnizoanei; Szolnok • 1998: Erlangen (DE); Oradea, Galeria de Artă; Cluj-Napoca, Galeria „Gy. Szabó Béla” • 1999: Șimleul Silvaniei, Asociaţia Culturală Maghiară din Transilvania; Budapesta, Sala de expoziții „Nagy Balogh János”; Oradea, Galeria de Artă • 2000: Biharkeresztes (HU), Gimnaziul „Bocskai István”; Leányfalu (HU), Casa de Cultură; Budapesta, Galeria Bank Center; Oradea, Galeria Mică • 2001: Békés (HU), Muzeu; Oradea, Galeria Mică; Budakeszi (HU), Casa de Cultură • 2002: Odorheiu Secuiesc, Tourinfo; Miercurea Ciuc; Brașov; Târgu Mureș; Cluj-Napoca, Galeria Korunk; Salonta, Muzeul Memorial „Arany János” • 2003: Sopron, Casa Transilvană • 2004: Budapesta, Galeria Kamara; Szolnok, Clubul Garnizoanei • 2005: Cluj-Napoca, Muzeul de Artă; Oradea, Galeria „Tibor Ernő”; Șimleul Silvaniei, Asociaţia Culturală Maghiară din Transilvania – Casa Maghiară; Oradea, Muzeul Țării Crișurilor (retrospectivă) • 2006: Petreu; Marghita, biserica romano-catolică; Oradea, sediul Eparhiei Reformate de pe lângă Piatra Craiului; Debrețin, Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Memorial „Medgyessy Ferenc” • 2007: Valea lui Mihai, Muzeu; Oradea, Gimnaziul „Ady Endre” și Galeria de Arte Vizuale • 2008: Oradea, sediul Eparhiei Reformate de pe lângă Piatra Craiului, Casa de Cultură, Galeria de Arte Vizuale • 2009: Berettyóújfalu (HU), Galeria „Bihar Vármegye”; Oradea, Holul Teatrului de Păpuși „Arcadia”; Debrețin, Galeria „Belvárosi” • 2010, 2011: Oradea, Galeria de Arte Vizuale • 2012: Oradea, Universitatea Creștină Partium • 2013: Valea lui Mihai, Casa de Cultură
Expoziții comemorative:
2014: Oradea, Palatul Episcopal Romano-Catolic și Muzeul Țării Crișurilor • 2015: Oradea, Primăria • 2016: Budapesta, Palatul Duna • 2019: Oradea, Galeria din Cetate • 2024: Oradea, Palatul Episcopal Romano-Catolic
Premii și distincții:
2005: Cetățean de onoare al orașului Oradea • 2006: Cetățean de onoare al comunei Petreu • 2011: Crucea de Cavaler a Ordinului de Merit al Republicii Ungaria
Organizatori: Primăria Municipiului Sfântu Gheorghe, Asociația Centrul de Artă din Transilvania
Eveniment sprijinit de: Secretariatul de Stat pentru Politici Naționale din cadrul Cancelariei Prim-Ministrului Ungariei, Fondul Gábor Bethlen, Grand Hotel Bálványos
