Perioada de vizitare: 19 septembrie – 21 noiembrie 2025
Curator: László Ujvárossy

Vernisaj: Expoziția a fost vernisată de Beáta Bordás, coordonatoarea Centrului de Artă din Transilvania, Gréta Garami, istoric de artă, curator (Műcsarnok) și László Ujvárossy, curatorul și inițiatorul expoziției în data de 19 septembrie 2025, de la ora 19.

Această expoziție unică evocă personalitatea lui Pál Nagy împreună cu lucrările realizate de discipolii săi. Primul spațiu expozițional rezumă opera de-o viață a artistului și profesorului, evidențiind lucrările sale reprezentative, iar sălile următoare ale Centrului de Artă din Transilvania prezintă picturi, lucrări de grafică, opere de artă textilă și lucrări care combină diferite genuri și explorează noi utilizări ale fotografiei, toate realizate de foștii discipoli, care reflectă învățăturile și abordarea experimentală ale maestrului lor. Astfel, expoziția oferă o incursiune în arta experimentală din Transilvania anilor 1970–1990, pe lângă care etalează și opere recente realizate de discipolii lui Pál Nagy. Expoziția prezintă lucrări de la 29 artiști, foști discipoli și opere de artă realizate de profesorul lor.

Opera lui Pál Nagy (Satu Mare, 1929 – Sângeorgiu de Pădure, 1979) relevă o legătură strânsă între practica sa artistică autonomă și responsabilitatea sa ca profesor de artă. Între 1952 și 1976, a fost unul dintre cei mai importanți profesori de artă de limbă maghiară din Transilvania, precum și un artist expozant care, până la sfârșitul anilor 1960, a dezvoltat un stil unic de pictură, care combină elemente figurative, realiste, abstracte, suprarealiste și cinetice, respectiv pop art și elemente care evocă limbajul afișelor contemporane. Mai multe generații de studenți încă îl amintesc cu drag, respectându-i în primul rând competența profesională, cu care i-a inițiat pe studenții săi în genurile artelor vizuale cu umanitate și umor. Astfel, artistul și profesorul a pus bazele apariției unei generații de artiști care, prin rezistența lor estetică și morală, au devenit figuri definitorii ale artei postmoderne din România.

Fiind o expoziție itinerantă de Műcsarnok/Kunsthalle, Budapesta selecția prezentată la Centrul de Artă din Transilvania diferă parțial de cea din Budapesta, deoarece unii artiști au trimis lucrări diferite pentru expoziție, iar în același timp, nu am putut prezenta lucrările lui Sándor Antik și Klára Tamás. În schimb, cercul discipolilor expozanți a fost extins cu Magda Csutak, Dénes Kuti, Gyöngyi Károly Zöld și Gábor Szörtsey.

Artiști expozanți: Jakab ÁBRAHÁM (Lăzăreşti, 1952), József ADY (Livezeni, 1950 – Budapesta, 1991), József BAAB (BOB) (Târgu Mureș, 1958), Pálma BAÁSZ SZIGETI (Târgu Mureș, 1954), Anikó BODOR (Târgu Mureș, 1953), Ioan BUNUȘ (Reghin, 1952), Magda CSUTAK (Sfântu Gheorghe, 1945), Károly ELEKES (Cristuru Secuiesc, 1951), Károly FERENCZI (Târgu Mureș, 1952 – Budapesta, 2024), Aladár László GARDA (Sângeorgiu de Pădure, 1948), Margit HIDEG (Gheorgheni, 1958), András KATZ (Hoghiz, 1950), Gyöngyi KÁROLY ZÖLD (Târgu Mureș, 1949), Gyöngyi KEREKES (Târgu Mureș, 1958), Dénes KUTI (Târgu Mureș, 1952), Ágnes LŐRINCZ (Cristuru Secuiesc, 1959), Árpád MIKLÓS (Târnăveni, 1958), László József MOLNÁR (Oradea, 1951), Árpád Pika NAGY (Sângeru de Pădure, 1950), Pál NAGY (Satu Mare, 1929 – Sângeorgiu de Pădure, 1979), Sarolta PUSKAI (Borsec, 1955), Péter PUSZTAI (Aita Seacă, 1947 – Montréal, 2022), Lívia Zsuzsa RÁKOSFALVY (Cluj, 1955), Sándor SIPOS (Cristuru Secuiesc, 1957), Zoltán Judóka SZABÓ (Sângeorgiu de Pădure, 1952 – Târgu Mureș, 2015), Lóránt SZATHMÁRY (Reghin, 1958), Zoltán SZILÁGYI VARGA (Chiochiș, 1952), Gábor SZÖRTSEY (Odorheiu Secuiesc, 1951 – Budapesta, 2004), László UJVÁROSSY (Ditrău, 1955), Gusztáv ÜTŐ (Sfântu Gheorghe, 1958)

Organizatori: Primăria Municipiului Sfântu Gheorghe, Asociația Centrul de Artă din Transilvania, Műcsarnok/Kunsthalle, Budapesta
Eveniment sprijinit de: Academia Maghiară de Artă, Secretariatul de Stat pentru Politici Naționale din cadrul Cancelariei Prim-Ministrului Ungariei, Fondul Gábor Bethlen

Foto Attila TORÓ

Perioada de vizitare: 22 iulie – 5 septembrie 2025

Vernisaj: Expoziția a fost vernisată de Zsolt Németh, președintele Comisiei pentru Afaceri Externe a Parlamentului Ungariei, Sándor Tamás, președintele Consiliului Județean Covasna și dr. Beáta Bordás, coordonatoarea Centrului de Artă din Transilvania în data de 22 iulie 2025, începând cu ora 14. Au colaborat: Ágnes Emese Kristófi (soprană) și Botond Szőcs (pian).

Expoziția prezintă aproximativ cincizeci de picturi care ilustrează perioadele și tendințele în opera lui János Kristófi pe parcursul mai multor decenii. Selecția s-a axat pe subiectele principale ale artistului, adică peisajele urbane din Oradea și priveliștile din călătoriile sale în Ținutul Secuiesc și Ungaria, dar pe lângă acestea, au fost incluse și câteva lucrări timpurii care evocă lumea satului său natal, respectiv câteva scene de gen caracteristice.

János KRISTÓFI (Petreu, 1925 – Oradea, 2014)

János Kristófi s-a născut într-o familie de agricultori cu cinci copii, și talentul său versatil s-a evidențiat încă din copilărie. Și-a terminat studiile primare în satul natal, apoi și-a început studiile secundare la Liceul Gojdu din Oradea cu o bursă din partea Bisericii Romano-Catolice în 1937, iar a dat bacalaureatul la Cluj în 1946. Din 1946 până în 1949 a fost dascăl-cantor la Carastelec, iar în 1949 a fost admis la Institutul Maghiar de Artă din Cluj (care din anul următor a continuat să funcționeze sub numele de Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu”). Fiind student al lui Béla Abodi Nagy, Zoltán Kovács, Petre Abrudan și Sándor Mohy, s-a calificat ca profesor de desen în 1954.

După absolvirea facultății, s-a stabilit în Oradea. În 1956 s-a căsătorit cu Judit Hoványi, o talentată sculptoriță-ceramistă. Între 1957 și 1973, din căsătoria lor s-au născut zece copii. Din 1955 până la pensionarea sa din 1986, János Kristófi a fost profesor la Școala Populară de Arte din Oradea (în prezent Școala de Arte „Francisc Hubic”), învățând mai multe generații în dragostea pentru artă, și lansând multe discipoli în cariera artistică. Pictorul a trăit și a lucrat în Oradea până la moartea sa din 5 ianuarie 2014.

Din 1953 a participat la expoziții de grup, iar prima sa expoziție personală a fost organizată împreună cu soția sa la Oradea în 1958. După aceea a avut un număr considerabil de expoziții personale în România (mai ales la Oradea) și în străinătate (de repetate ori la Salonul de ceai al Hotelului Gellért din Budapesta). A participat la mai multe tabere de creație în România și Ungaria, iar picturile sale reflectă peisajele pe care le-a vizitat în viața sa.

Stilul artistului se leagă prin mai multe fire de aspirațiile post-băimărene și de impresionism. János Kristófi a fost un reprezentant al picturii naturaliste; tablourile sale combină culorile saturate de lumină cu o expresie naturalistă, dar individuală, a peisajului. Opera sa de viață, estimată la peste două mii de picturi, poate fi împărțită în două epoci, iar în cadrul acestora în cinci perioade (conform istoricului de artă Zoltán Banner), care se manifestau în creaţia sa atât în paralel, cât şi întrepătrunzându-se sau intersectându-se. Prima perioadă a primei sale epoci constă în reprezentarea peisajului și omului rural, mai ales a satului său natal, Petreu, iar aceste tablouri pictate în anii 1950-1960 sunt caracterizate de folosirea culorilor de pământ și importanța desenului. A doua perioadă a picturii sale se conturează încă din prima epocă: este vorba de tipul peisajului urban, având în centru, bineînţeles, oraşul Oradea; la sfârșitul anilor 1950 și începutul anilor 1960 s-a cristalizat acest stil romantic, dar totodată documentarist și fidel atmosferei istorice, cu care a surprins ulterior și locurile văzute în timpul călătoriilor sale mai târzii. A treia perioadă a picturii sale este marcată de tablourile cu tema universul atelierului şi al artei, iar începând de la cumpăna dintre anii optzeci și nouăzeci, s-a manifestat a patra perioadă a creației sale artistice, expresia artistică a anxietății, a așteptării, apoi a extazului, a sufletului care spionează viitorul. Tema sacrală, adică a cincea perioadă străbate întreaga sa operă, începând cu primul tablou al Sfintei Elisabeta din 1957.

Expoziții personale (selecție):
1958: Oradea (cu Judit Hoványi) • 1963: Salonta, Muzeul Memorial „Arany János” • 1969: Valea lui Mihai, Oradea • 1970: Petreu, Marghita • 1975: Oradea, Galeria Mică (cu Judit Hoványi); Cluj-Napoca, Galeria Korunk • 1976: Miercurea Ciuc, Galeria Mică; Oradea, Galeria Mică • 1977: Debrețin (cu Coriolan Hora); Oradea (cu Judit Hoványi) • 1978: Dobrești • 1979: Oradea, Galeria „Fáklya” • 1980: Oradea, Muzeul Țării Crișurilor; Iași, Galeria Cupola • 1981: Satu Mare, Galeria de Artă; Carei, Muzeul Orășean; Stockholm (cu Judit Hoványi și Enikő Kristófi) • 1983: Omagiu femeii – expoziție de familie, Oradea, Galeria Nouă • 1984: Iași • 1985: Oradea, Galeria Nouă • 1986: Marghita • 1987: Oradea, Galeria Nouă (expoziție de familie); Satu Mare, Galeria de Artă • 1989: Miskolc, Galeria Mini; Oradea, Galeria de Artă; Brașov, redacția ziarului „Brassói Lapok” (cu Enikő Kristófi) • 1990: Győr, Casa de Cultură „Bartók Béla” (expoziție de familie); Viena; Leiben (AU); Budapesta, Galeria Stefánia • 1991: Budapesta, Adalbertinum; Kerepestarcsa (HU) • 1992: St. Pölten (cu Judit Hoványi); Sopron (expoziție de familie); Oradea • 1993: Győr, Sopron și Oradea (cu Enikő Kristófi) • 1994: Gödöllő (expoziție de familie) • 1995: Oradea, Galeria Bazilicii romano-catolice; Oradea, Galeria Mare • 1996: Oradea, Galeria Mini a Fondului Plastic • 1997: Oradea, Muzeul Țării Crișurilor (retrospectivă); Szeged, Galeria G; Kiskunfélegyháza (HU), sala de vânătoare a Clubului Garnizoanei; Szolnok • 1998: Erlangen (DE); Oradea, Galeria de Artă; Cluj-Napoca, Galeria „Gy. Szabó Béla” • 1999: Șimleul Silvaniei, Asociaţia Culturală Maghiară din Transilvania; Budapesta, Sala de expoziții „Nagy Balogh János”; Oradea, Galeria de Artă • 2000: Biharkeresztes (HU), Gimnaziul „Bocskai István”; Leányfalu (HU), Casa de Cultură; Budapesta, Galeria Bank Center; Oradea, Galeria Mică • 2001: Békés (HU), Muzeu; Oradea, Galeria Mică; Budakeszi (HU), Casa de Cultură • 2002: Odorheiu Secuiesc, Tourinfo; Miercurea Ciuc; Brașov; Târgu Mureș; Cluj-Napoca, Galeria Korunk; Salonta, Muzeul Memorial „Arany János” • 2003: Sopron, Casa Transilvană • 2004: Budapesta, Galeria Kamara; Szolnok, Clubul Garnizoanei • 2005: Cluj-Napoca, Muzeul de Artă; Oradea, Galeria „Tibor Ernő”; Șimleul Silvaniei, Asociaţia Culturală Maghiară din Transilvania – Casa Maghiară; Oradea, Muzeul Țării Crișurilor (retrospectivă) • 2006: Petreu; Marghita, biserica romano-catolică; Oradea, sediul Eparhiei Reformate de pe lângă Piatra Craiului; Debrețin, Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Memorial „Medgyessy Ferenc” • 2007: Valea lui Mihai, Muzeu; Oradea, Gimnaziul „Ady Endre” și Galeria de Arte Vizuale • 2008: Oradea, sediul Eparhiei Reformate de pe lângă Piatra Craiului, Casa de Cultură, Galeria de Arte Vizuale • 2009: Berettyóújfalu (HU), Galeria „Bihar Vármegye”; Oradea, Holul Teatrului de Păpuși „Arcadia”; Debrețin, Galeria „Belvárosi” • 2010, 2011: Oradea, Galeria de Arte Vizuale • 2012: Oradea, Universitatea Creștină Partium • 2013: Valea lui Mihai, Casa de Cultură

Expoziții comemorative:
2014: Oradea, Palatul Episcopal Romano-Catolic și Muzeul Țării Crișurilor • 2015: Oradea, Primăria • 2016: Budapesta, Palatul Duna • 2019: Oradea, Galeria din Cetate • 2024: Oradea, Palatul Episcopal Romano-Catolic

Premii și distincții:
2005: Cetățean de onoare al orașului Oradea • 2006: Cetățean de onoare al comunei Petreu • 2011: Crucea de Cavaler a Ordinului de Merit al Republicii Ungaria

Organizatori: Primăria Municipiului Sfântu Gheorghe, Asociația Centrul de Artă din Transilvania

Eveniment sprijinit de: Secretariatul de Stat pentru Politici Naționale din cadrul Cancelariei Prim-Ministrului Ungariei, Fondul Gábor Bethlen, Grand Hotel Bálványos

În spațiul expozițional de la parter al Centrului de Artă din Transilvania, în data de 11 iulie 2025 de la ora 18, va avea loc vernisajul expoziției sculptorului István MAKKAI. Expoziția va fi vernisată de Katalin Nagy T., istoric de artă, curatorul expoziției, și de Beáta Bordás, coordonatoarea Centrului de Artă din Transilvania.

„Tot ceea ce este vizibil ascunde ceva care este invizibil."
René Magritte

István Makkai (1983) este sculptor și artist vizual, născut la Târgu Mureș, care și-a obținut diploma de masterat la specializarea de sculptură a Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca. Participă cu regularitate la expoziții de grup și tabere de creație în țară și în străinătate. A avut expoziții personale la Târgu Mureș (Galeria K'Arte, 2017 și 2020; Casa Bernády, 2022); la Miercurea Ciuc (Galeria de Artă a Consiliului Județean Harghita, 2023) și la Budapesta (Sala Parthenon-fríz, 2025). Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România (din 2020 este responsabilul de sculptură al filialei județene Mureș), al Breslei Miklós Barabás, unde este responsabilul regional al județului Mureș din 2021, și al Societății MAMŰ. În 2025 a primit bursa Academiei Maghiare de Arte. În ultimii ani a primit numeroase premii. Câteva dintre lucrările sale se află în colecții publice (MARe, București; Colecția Fundației Sapientia - Centrul de Artă din Transilvania, Sfântu Gheorghe; Muzeul Haáz Rezső, Odorheiu Secuiesc; Centrul Cultural și de Arte, Lăzarea). Lucrările sale de for public sunt amplasate în Cluj-Napoca, Târgu Mureș, Păsăreni, Baranto, Micloșoara și localitatea Mila 23.

Makkai lucrează cu o varietate de materiale, dar în sculptura sa preferă să folosească cuprul și arama. O altă trăsătură caracteristică a sculpturii sale este abordarea temelor cu umor sau cu ironie, în timp ce lucrările sale implică adesea privitorul într-o situație conceptuală, încurajându-l să devină o parte activă a situației de multe ori suprarealiste create de artist (Dimensiune-pălărie; Hommage à René Magritte). Este o consecință directă a fascinației sale pentru punerea în situație a privitorului faptul că utilizează instalația (Curat cupru), arta cinetică (Dimensiune-câmp) sau video (Masă agitată) pentru a adăuga noi straturi de semnificație soluțiilor plastice unice. Poveștile sale plastice reflectă un mod sofisticat de gândire care are ca rezultat soluții neconvenționale. Lucrările sale răspund cu sensibilitate la evenimente din viața de zi cu zi, precum și la probleme istorice și sociale.

Expoziția curentă este prima expoziție cuprinzătoare și reprezentativă a artistului, prezentând lucrări din cele aproape două decenii de la 2006, de la instalații de mari dimensiuni la sculpturi în cupru de dimensiuni mai mici. Titlul expoziției, Cupru-nțeles, se referă la materialul cu care sculptorul preferă să lucreze folosind procese mecanice, și reflectă, de asemenea, calitățile estetice care sunt cele mai evidente în sculptura lui Makkai: umorul, ironia și natura sa conceptuală.

Expoziția va fi deschisă până în 5 septembrie 2025, de marți până vineri între orele 9 și 17, iar sâmbătă, de la ora 10 până la ora 14.

Perioada de vizitare: 14 mai – 5 iulie 2025

Curatori: István Zakariás și Apor Ferencz S.

Vernisaj: Expoziția a fost vernisată de Beáta Bordás PhD, coordonatoarea Centrului de Artă din Transilvania, Eszter Túros, istoric de artă și István Zakariás, președintele Societății MAMŰ pe 14 mai 2025 la ora 18.

Expoziția de grup oferă un rezumat subiectiv al tendințelor actuale și al provocărilor creative cu care se confruntă artiștii Societății MAMŰ. Actuala expoziție nu își propune să ofere o imagine de ansamblu exhaustivă asupra întregii activități a membrilor MAMŰ, ci mai degrabă să prezinte o privire la direcțiile intelectuale caracteristice grupului, precum și la diversitatea genurilor artistice și a mediilor, sau la varietatea abordărilor profesionale.

Activitatea Societății MAMŰ, cu o istorie de aproape o jumătate de secol, constituie un capitol semnificativ și definitoriu în istoria artei plastice maghiare. Societatea reprezintă o comunitate intelectuală ai cărei creatori sunt uniți de legături personale, de prietenie, de aspirație spre modernitate, de dorința de a juca un rol activ în eforturile artistice contemporane, totodată de o ideologie comună și de un mod de gândire dificil de conturat, însă evident din punct de vedere visceral. Predecesorul Societății actuale a fost o comunitate artistică care a activat la Târgu Mureș la sfârșitul anilor 1970, denumită în limba maghiară „Marosvásárhelyi Műhely” (MAMŰ) însemnând „Atelier de la Târgu Mureș”. Această comunitate a unit artiști care doreau să privească spre Europa și ale căror lucrări prezentau diverse manifestări ale unei îndepărtări de la formele clasice de expresie și ale unei căutări constante a unui limbaj artistic care punea sub semnul întrebării esența artei.

Asociația artistică înființată în 1991 la Budaörs (Ungaria) sub numele de „MAszülető MŰvek” (MAMŰ) – însemnând „lucrări create în prezent” – este, dincolo de identitatea numelui său, legată de gruparea menționată mai sus prin faptul că printre membrii săi fondatori regăsim o serie de artiști care între timp s-au mutat în Ungaria și care au fost membri activi ai Atelierului de la Târgu Mureș la sfârșitul anilor șaptezeci. Cealaltă jumătate a membrilor este formată dintr-un grup de artiști născuți în Ungaria. Din 1994 organizația administrează un spațiu expozițional la Budapesta sub numele Galeria MAMŰ, care îi servește și ca sediu.

Dintre cei peste 200 de membrii ai Societății MAMŰ, curatorii au selectat lucrări de la patruzeci și trei de artiști, originari în principal din Transilvania. Scopul acestei expoziții a fost să prezinte o matrice și diferite dimensiuni ale acesteia, oferind o secțiune transversală actuală și profesională a membrilor MAMŰ. Expoziția include un amestec echilibrat de reprezentanți ai diferitelor generații, de la fondatori la cei mai tineri. Rețeaua rezultată, care se prezintă ca o comunitate de artiști cu statut egal, marchează o serie de puncte de contact și intersecții.

Expoziția este însoțită de un catalog trilingv cu două prefețe semnate de István Zakariás și Eszter Túros.

Artiști expozanți: Malvina ANTAL, Csilla BABINSZKY, Imre BERZE, Vince BOCSKAY, Anikó BODOR, Imre BUKTA, Árpád DARADICS, Sándor DÓRÓ, Károly ELEKES, Gábor ERDÉLYI, István ERŐSS, Zoltán FERENCZ, Apor FERENCZ S., Andrea Katalin GULYÁS, Sándor GYŐRFFY, Levente HERMAN, Levente HORVÁTH, György JOVIÁN, Zsolt KOROKNAI, Kund KOPACZ, Zsigmond LUCZA, Áron Zsolt MAJOROS, István MAKKAI, Éva MAYER, Árpád NAGY Pika, László OCSKAY (Doky), Péter PÁL, Hunor PETŐ, Attila POKORNY, Csaba SÁNTA, Zoltán SEBESTYÉN, István STARK, Péter STEFANOVITS (Stefa), Ábel SZABÓ, Sándor SZÁSZ, Csongor SZIGETI G, László SZOTYORY, József SZURCSIK, József TASNÁDI, László UJVÁROSSY, Gusztáv ÜTŐ, Ottó VINCZE, István ZAKARIÁS

Organizatori: Primăria Municipiului Sfântu Gheorghe, Asociația Centrul de Artă di n Transilvania, Societatea MAMŰ

Eveniment sprijinit de: Secretariatul de Stat pentru Politici Naţionale din cadrul Cancelariei Prim-Ministrului Ungariei, Fondul Gábor Bethlen, Fondul Cultural Național al Ungariei, László Ocskay (Doky)